Cimbru

Cimbrul este un arbust de mici dimensiuni, care isi are originile pe tarmurile europene ale Marii Mediterane, unde il gasim si astazi, crescut spontan pe locuri virane, pe falezele nisipoase si prin stancarii.

Cimbrul de gradina face parte din familia LABIATAE si este o cu totul alta specie decat cimbrul de cultura. Este o planta anuala erbacee, cu aspect de tufa ramificata incepand de la baza, cu tulpina inalata de 30-70 cm. Frunzele sunt liniare sau liniar-lanceolate, cu varful ascutit, suprafata neteda, de culoare verde inchis. Florile sunt mici, delicate, asemanatoare celor de gura-leului, dispuse cate 2-5 la un loc, de culori diferite-violacee, alburii, lila sau albe punctate cu rosu. Inflorirea este esalonata, incepand din iulie si pana in octombrie. Fructele sunt nucule, foarte mici si ovale, de culoare verde-cenusiu sau cafeniu inchis, aromate. Intr-un gram intra 1500-1700 seminte, au facultarea germinativa mare, de 70-80% si dureaza 1-2 ani. Este putin pretentios fata de factorii de mediu si reuseste aproape pe toate tipurile de sol, preferand totusi terenurile cu expozitie sudica.
Toate organele plantei contin uleiuri eterice ce le imprima o aroma puternica. Recoltarea se face la declansarea infloritului, manual, prin taierea plantelor de la suprafata solului, apoi se leaga in buchete si se usuca in locuri aerisite si uscate.
In medicina populara romaneasca este un adevarat panaceu pentru digestie si pentru metabolism. Florile diferit colorate, grupate in glomerule minuscule, formand buchetele globuroase, dispuse pe varfurile ramurilor, in mijlocul unui manunchi de frunze de un verde inchis, se armonizeaza atat de perfect, incat ii dau cimbrului pretextul sa se aventureze chiar si in gradina de flori. Si  chiar este primit acolo cu incantare, ca planta ornamentala, nu numai pentru culorile sale, ci si pentru faptul ca toata planta raspandeste un parfum piperat, agreabil, care atrage multe albine. Ca planta melifera, contribuie la obtinerea unei mieri cu un gust si o aroma aparte.